Al madd al-'arid li-s-sukuun (alungire datorata "producerii" sukun-ului) se produce in conditiile in care litera de madd este urmata de o litera mutaharikah (insotita de una dintre vocalele scurte – dammah, fathah sau kasrah), dar care a devenit sakinah (lipsita de orice vocala scurta), datorita opririi la cuvantul din care face parte ca si ultima litera a acestuia (desi in scrierea Nobilului Coran litera care a devenit "sakinah" datorita opririi recitarii la ea este in mod normal "mutakharikah", adica insotita de o vocala scurta – fathah, dammah, kasrah sau tanuiyn).


Exemplu:

In cazul opririi cu sukun pe ultima litera a acestui cuvant:

و لا الضالين

Motivul denumirii astfel - datorita producerii in momentul opririi recitarii (la cuvantul care contine litera de madd) a conditiei care se cere a fi indeplinita pentru apartitia acestui tip de madd, si anume – sukun-ul.

Incadrarea acestui tip de madd - madd geaa'iz (permis).

Marimea acestui tip de madd poate fi de 2 sau 4 sau 6 marimi, preferabil 6.

Mentiune: daca in decursul uneia si aceleiasi recitarii se cer a fi aplicate doua sau mai multe reguli de madd 'arid li-s-sukuun, atunci, se impune "uniformizarea" acestora ("at-tasauuiyah"), ceea ce inseamna ca, daca primului madd 'arid li-s-sukun i s-au acordat in recitare, spre exemplu, 6 marimi, atunci, de fiecare data cand vom avea de-a face cu madd 'arid li-s-sukun in decursul uneia si aceleiasi recitari vom acorda literei de madd aceeasi alungire de 6 marimi, si nu 2 sau 4 marimi.

Oprirea recitarii prin anularea din citire a harakat-ului (vocalei scurte – dammah, fathah, kasrah) care insoteste ultima litera din structura cuvantului la care se face oprirea este una dintre regulile de baza a recitarii Nobilului Coran, si anume aceea ca atunci cand ne oprim din citire, ultima litera a cuvantului la care ne-am oprit se va citi sakinah (fara harakat-urile scrise pe ea).