Alfabetul arab (ar.: abğad أبجد ) este un sistem de scriere utilizat de numeroase limbi din Asia și Africa, printre care araba, urdu, persana. Ca număr de utilizatori, este al doilea alfabet din lume, după cel latin.^[1] Odată cu expansiunea islamului, acest alfabet a fost adoptat de numeroase alte limbi, chiar și nesemitice, printre care: persană, urdu, paștună, malaeză, hausa, mande, swahili, brahui, punjabi, kașmiriană, sindhi, uigură, kazahă, kirghiză, azerbaidjană, kurdă.^[2] Limba turcă a folosit acest alfabet până la reformele lui Kemal Atatürk.
Scrierea arabă este o scriere legată și cursivă. Literele au forme diferite în funcție de context (în funcție de poziția lor în cuvânt: formă izolată, formă inițială, mediană, finală). Consoanele dublate sunt marcate de un semn special, numit shadda (ar. شدة), asemănător literei „w”.
Caligrafia arabă este considerată o artă cu drepturi depine. De vreme ce islamul sunnit interzice reprezentarea ființelor vii, moscheile sunt decorate cu versete din Coran, scrise delicat. Un exemplu este palatul Alhambra de Granada.
SATTS (Standard Arabic Technical Transliteration System - Sistem de transliterare tehnică a arabei standard) este un standard pe care îl folosește armata Statelor Unite pentru a transcrie alfabetul arab cu litere din alfabetul latin.