Acum 10 ani
In textul Coranului exista diverse semne / simboluri, menite sa-l ajute si sa-i usureze demersul celui care recita Coranul si sa sporeasca calitatea recitarii acestuia. Intre acestea amintim:
ۘ
indica obligatia de a te opri
ۙ
indica interzicerea opririi la respectivul pasaj pentru a nu schimba intelesul celor citite
فَسِيحُواْ فِى ٱلۡأَرۡضِ أَرۡبَعَةَ أَشۡہُرٍ۬ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّكُمۡ غَيۡرُ مُعۡجِزِى ٱللَّهِۙ وَأَنَّ ٱللَّهَ مُخۡزِى ٱلۡكَـٰفِرِينَ (٢)
ۖ
indica un pasaj la care te-ai putea opri, dar pentru completarea sensului este preferabila continuarea
هَـٰٓؤُلَآءِ قَوۡمُنَا ٱتَّخَذُواْ مِن دُونِهِۦۤ ءَالِهَةً۬ۖ لَّوۡلَا يَأۡتُونَ عَلَيۡهِم بِسُلۡطَـٰنِۭ بَيِّنٍ۬ۖ فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبً۬ا (١٥)
ۗ
فَلَمَّا جَآءَ أَمۡرُنَا نَجَّيۡنَا صَـٰلِحً۬ا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُ ۥ بِرَحۡمَةٍ۬ مِّنَّا وَمِنۡ خِزۡىِ يَوۡمِٮِٕذٍۗ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ ٱلۡقَوِىُّ ٱلۡعَزِيزُ
indica un pasaj in care poti continua citirea, dar este preferabila oprirea acesteia pentru a nu modifica sensul
ۚ
indica permisiunea de a te opri, fiind egal din punct de vedere al sensului daca vei continua citirea sau te vei opri
وَإِذَآ أَظۡلَمَ عَلَيۡہِمۡ قَامُواْۚ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ لَذَهَبَ بِسَمۡعِهِمۡ وَأَبۡصَـٰرِهِمۡۚ
[trei puncte in forma de piramida deasupra urmate de alte trei puncte asemenea lor]
الٓمٓ (١) ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢)
indica faptul ca este permisa oprirea la unul dintre cele doua pasaje, dar nu la amandoua (pentru a nu schimba sensul textului in cauza) – Vezi Surat al-Baqarah,1-2
[un zero rotunjit] pus pe litera
يُخَـٰدِعُونَ ٱللَّهَ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ
indica faptul ca respectiva litera este "in plus" din punct de vedere al rostirii,adica nu se pronunta. Vezi Surat Al-Baqarah, 9.
[un zero alungit] pus pe litera
فَقَالَ أَنَا۟ رَبُّكُمُ ٱلۡأَعۡلَىٰ
indica faptul ca respectiva litera se citeste numai in cazul in care ne oprimdin citit la cuvantul care o contine, altfel fiind eliminat din pronuntia cuvantului. Vezi Surat An-Naziat, 24
ۡ
indica o litera "saakinah", "fara harakaat"
وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِيمُۢ بِمَا كَانُواْ يَكۡذِبُونَ
ۢ
indica aplicarea regulii de " 'iqlaab"
صُمُّۢ بُكۡمٌ عُمۡىٌ۬ فَهُمۡ لَا يَرۡجِعُونَ
ٓ
indica obligativitatea aplicarii regulilor de madd
ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ عَلَىٰ عَبۡدِهِ ٱلۡكِتَـٰبَ وَلَمۡ يَجۡعَل لَّهُ ۥ عِوَجَاۜ
ً
indica "idzhaar"-ul "tanuiyn"-ului; iar daca cele doua "harakat" sunt scrise nu una peste alta ca in cazul de fata, ci una dupa alta, atunci este indicat "al-idghaam" si "al-'ikhfaa'a"
لَا يُكَلِّفُ ٱللَّهُ نَفۡسًا إِلَّا وُسۡعَهَاۚ
ٰ
Indica obligativitatea pronuntarii literelor minuscule ("al-khuruuf as-sagyrah")
وَٱللَّهُ مُحِيطُۢ بِٱلۡكَـٰفِرِينَ
ۜ
Indica faptul ca trebuie sa se pronunte "sin" in loc de "sad"; si daca este scris in partea de jos, atunci este mai indicat sa se pronunte "sad"
۩
Indica un pasaj pe care daca il citim ar trebui sa ne prosternam "sagidat-t-tilaauuah", iar cuvantul care impune prosternarea ("kealimat uugiuubi-s-sugiuud") are o linie deasupra ei
إِنَّمَا يُؤۡمِنُ بِـَٔايَـٰتِنَا ٱلَّذِينَ إِذَا ذُڪِّرُواْ بِہَا خَرُّواْ سُجَّدً۬ا وَسَبَّحُواْ بِحَمۡدِ رَبِّهِمۡ وَهُمۡ لَا يَسۡتَكۡبِرُونَ ۩ (١٥)
۞
Indica inceputul unui "giuz'u", "hizb", "rub'ua" etc
وَقَالُوٓاْ أَءِذَا ضَلَلۡنَا فِى ٱلۡأَرۡضِ أَءِنَّا لَفِى خَلۡقٍ۬ جَدِيدِۭۚ بَلۡ هُم بِلِقَآءِ رَبِّہِمۡ كَـٰفِرُونَ (١٠) ۞ قُلۡ يَتَوَفَّٮٰكُم مَّلَكُ ٱلۡمَوۡتِ ٱلَّذِى وُكِّلَ بِكُمۡ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّكُمۡ تُرۡجَعُونَ (١١)
Indica sfarsitul unui verset si numarul acestuia
În limba arabă literară, consoanele sunt împărţite în două grupe, si anume: literele solare ("khuruuf shamsieh") şi literele lunare ("khuruuf qamarieh"), in functie de asimilarea sau nu de catre acestea a "lam"-ului dintr-un articol precedent.
Această denumire rezultă din faptul ca literele solare urmeaza exemplul cuvantului "Soarele" ("ash-shams"), asimiland "lam-ul" din aticolul precedent, iar literele lunare urmeaza exemplul cuvantului "Luna", neasimiland "lam-ul" din articolul care il precede.
Atunci când este urmat de o litera solara, lam-ul din articol hotarat "Al-"("al at-ta'aryf") este asimilat de consoana iniţială a substantivului ce il urmeaza, care se transforma astfel intr-o consoană dublata ("mushaddadah").
De exemplu, "Al"(articolul hotarat) + "Shams" (soare) nu se va citi "al-shams",ci "ash-shams", lam-ul transformandu-se in "shin", care se va citi astfel ca o litera dublata, notata cu semnul pentru "shaddah". În cazul în care,insa, articolul hotărât este urmat de o litera lunara, nu are loc asimilare – "Al" + "Qamar" se va citi "Al-Qamar".
În limbajul scris, "al" păstrat, indiferent de modul în care este pronunţat, desi asimilarea poate fi exprimată prin punerea unei "shaddah" pe prima litera a cuvantului propriu-zis.
Asadar, atunci când articolul "Al" se găseşte în faţa unei litere solare, litera "l" nu se pronunţa, fiind inlocuita in rostire de litera urmatoare acesteia, prin dublarea literei solare.
Atunci cand articolul "Al" se gaseste in fata unei litere lunare, litera "l" este pronuntata in mod clar.
Atunci cand articolul "Al" se gaseste in fata unei litere lunare, litera "l" este pronuntata in mod clar.
Dintre cele 28 de litere ale alfabetului arab, 14 sunt litere solare ("khuruuf shamsieh") ظ ن ل ت ض ص س ش ز ر ذ د ث ط , iar 14 sunt litere lunare ("khuruf qamarieh") ي ه و م ك ق ف غ ع خ ح ج ب ا
Orice litera care are ca vocală scurtă fathah ("a") sau dammah ("u"), şi care precede litera Lam mushaddadah existenta in cuvantul "Allah", face ca litera Lam sa fie recitata ca un sunet puternic, gros ("mufakham").
Orice litera care are ca vocală scurtă o kasrah ("i") şi care precede Lam mushaddadah existenta in cuvantul "Allah", face ca litera "lam" sa fie pronuntata ca un sunet slab, subţire ("muraqaq").
Aceleasi reguli se aplica si in cazul cuvantului "Allahumma", litera "lam" citindu-se ca un sunet gros, puternic, in cazul in care este precedata de o consoana care are ca vocala scurta fathah ("a") sau dammah ("u") si ca un sunet subtire, slab, in cazul in care este precedata de o consoana care are ca vocala scurta kasrah ("i").
In afara cuvintelor "Allah" si "Allahumma" (atunci cand sunt precedate de fathah sau dammah sau se afla la inceputul propozotiei) in totalitatea cazurilor "lam mushaddadah" se citeste ca un sunet subtire, slab.
لِّلَّهِ مَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٲتِ وَمَا فِى ٱلۡأَرضِۗ وَإن تُبۡدُواْ مَا فِىٓ أَنفُسِڪُمۡ أَوۡ
تُخۡفُوهُ يُحَاسِبۡكُم بِهِ ٱللَّهُۖ فَيَغۡفِرُ لِمَن يَشَآءُ وَيُعَذِّبُ مَن يَشَآءُۗ وَٱللَّهُ
عَلَىٰ ڪُلِّ شَىۡءٍ۬ قَدِيرٌ
تُخۡفُوهُ يُحَاسِبۡكُم بِهِ ٱللَّهُۖ فَيَغۡفِرُ لِمَن يَشَآءُ وَيُعَذِّبُ مَن يَشَآءُۗ وَٱللَّهُ
عَلَىٰ ڪُلِّ شَىۡءٍ۬ قَدِيرٌ
Conditia ca "ya" sa fie litera de madd este aceea ca ea sa fie "saakinah", iar litera precedenta acesteia in structura cuvantului din care face parte sa fie insotita de "kasrah". Ca litera de madd, "ya" se pronunta / iese din "geauf" (locul gol din interiorul gatului, de unde respiram, laringele) si se supune regulilor de madd, sunetul sau putand fi alungit mai mult de doua marimi/lungimi de sunet, in functie de context.
Atunci cand este, insa, insotita de o vocala scurta, litera "ya" nu este litera de madd, sunetul sau neputand fi alungit si avand ca "makhragi" (loc de pronuntie) partea posterioara a limbii.
فَنَادَتۡهُ ٱلۡمَلَـٰٓٮِٕكَةُ وَهُوَ قَآٮِٕمٌ۬ يُصَلِّى فِى ٱلۡمِحۡرَابِ أَنَّ ٱللَّهَ يُبَشِّرُكَ بِيَحۡيَىٰ مُصَدِّقَۢا بِكَلِمَةٍ۬ مِّنَ ٱللَّهِ وَسَيِّدً۬ا وَحَصُورً۬ا وَنَبِيًّ۬ا مِّنَ ٱلصَّـٰلِحِينَ
Din punctul de vedere al modului de scriere, "tanuin"-ul reprezinta doua vocale scurte ("harakaat"-uri) scrise impreuna. Pronuntia, insa, se face prin rostirea primei vocale scurte, cea de a doua, transformandu-se,numai in pronuntie, in "nun"; astfel, "tanuiyn fathah"(2 de "fathah") se va citi "an", "tanuiyn kasrah" (2 de "kasrah") se va citi "in", iar "tanuiyn dammah" (2 de "dammah") se va citi "un".
Ca regula generala, "tanuiyn"-ul este prezent numai la sfarsitul cuvintelor substantive, substituind articolul hotarat "al at-ta'aryf" (adica, nu este posibil ca, in acelasi timp, un substantiv sa aiba si "al at-ta'aryf" si "tanuiyn".
Este important de specificat faptul ca, daca pentru "tanuiy dammah" si "tanuiyn kasrah" scrierea acestora se face direct pe ultima litera a cuvantului, pentru "tanuiyn fathah"este nevoie de suport de "alif" pentru scrierea celor doua "harakaat", exceptie facand "ta marbutah"."alif maqsurah" si "hamzah" scrisa la sfarsitul cuvantului, care suporta "tanuiyn fathah" si nu au nevoie de suportul de "alif".
الحمد
حمدٍ=ح+م+دِ+ن
حمدٌ=ح+م+دُ+ن
حمداً=ح+م+دَ+ن
بقرةً هدىً بناءً
In limba araba, literele de sine statatoare (calificate in unele traduceri ca si "consoane") pot aparea in structura a diferite cuvinte fie singure ("sakinah"), fie insotite de anumite vocale.
In limba araba exista trei vocale scurte, cunoscute sub numele "fathah" – scrisa deasupra literei,de la dreapta spre stanga, ca o liniuta usor inclinata si citita ca un "a" scurt; "kasrah" – scrisa dedesubtul literei,de la dreapta spre stanga, ca o liniuta usor inclinata si se citeste ca un "i" scurt; "dammah' – scrisa deasupra literei ca un o litera "uau" in miniature usor inclinat spre partea dreapta sise citeste ca un "u" scurt.
Astfel: litera "ba" care are "fathah" se va citi "bu"
litera "ba" care are "kasrah" se va citi "bi"
litera "ba" care are "dammah" se va citi "bu"
Literele de madd reprezinta acele litere ale caror sunete se pot alungi maimult de doua marimi, in functie de context. Acestea sunt "alif","uau" si"ya".
Conditiile pentru ca acestea sa fie litere de madd sunt urmatoarele:
- "alif" este litera de madd numai daca este intalnita in structura cuvantului "saakinah", iar litera anterioara ei este insotita de "fathah"
- "uau" este litera de madd numai daca este intalnita in structura cuvantului "saakinah", iar litera anterioara ei este insotita de "dammah'
- "ya" este litera de madd numai daca este intalnita in structura cuvantului "saakinah", iar litera anterioara ei este insotita de "kasrah"
"Makhaaregi khuruf-l-madd" (locul din care sunt pronuntate literele de madd) este "al geauf" (locul gol din interiorul gatului nostru de unde respiram –laringele).
بِسۡمِ ٱللهِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ٱلرَّحِيمِ
الٓمٓ (١) ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢) ٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡغَيۡبِ وَيُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ يُنفِقُونَ (٣) وَٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبۡلِكَ وَبِٱلۡأَخِرَةِ هُمۡ يُوقِنُونَ (٤)
الٓمٓ (١) ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢) ٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡغَيۡبِ وَيُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ يُنفِقُونَ (٣) وَٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبۡلِكَ وَبِٱلۡأَخِرَةِ هُمۡ يُوقِنُونَ (٤)
Conditia ca "uau" sa fie litera de madd este aceea ca ea sa fie "saakinah", iar litera precedenta acesteia in structura cuvantului din care face parte sa fie insotita de "dammah". Ca litera de madd, "uau" se pronunta / iese din "geauf" (locul gol din interiorul gatului, de unde respiram, laringele) si se supune regulilor de madd, sunetul sau putand fi alungit mai mult de doua marimi/lungimi de sunet, in functie de context.
Atunci cand este, insa, insotita de o vocala scurta, litera "uau" nu este litera de madd, sunetul sau neputand fi alungit si avand ca "makhragi" (loc de pronuntie) buzele.
وَيُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ يُنفِقُونَ
Din punctul de vedere al modului de scriere, "Ta mubassatah" este "ta"-ul obisnuit, cea de a treia litera a alfabetului arab, in timp ce "Ta marbutah" are forma de scriere a lui "Ha", cu 2 puncte deasupra, ca si "ta mubassatah".
Diferentierea intre aceste doua litere de sine statatoare se poate face avand in vedere urmatoarele aspecte:
Ta mubassatah
|
Ta marbutah
|
*Este prezenta in structura cuvintelor substantive,verbe si litere
|
* Este prezenta numai in structura cuvintelor substantive, fiind, in principiu, indiciul pentru substantivele de feminin singular
|
*Se poate afla la inceputul, sfarsitul sau mijlocul cuvintelor
|
*Prezenta numai la sfarsitul cuvintelor
|
*Se citeste intotdeauna "ta"
|
*Daca exista un alt cuvant urmator cuvantului care o contine de care sa se lege in pronuntie, se va citi "ta" cu "harakaat"-urile de rigoare
*Daca, insa, se opreste vorbirea la cuvantul care o contine, atunci se va citi ca un "Ha saakin"
|
Sa luam ca exemplu "suratu-l-baqarah" – atat cuvantul 'surah", cat si cuvantul "baqarah" au ca ultima litera "ta marbutah", citit insa diferit in functie de oprirea sau nu a vorbirii la cuvantul care o contine. Astfel, pentru ca nu ne vom opri la cuvantul "surah", "ta marbuta" va fi citit ca "ta", cu "harakaat"-urile de rigoare, in cazul de fata "dammah", iar pentru cuvantul 'baqarah", la care ne vom opri din vorbire, "ta marbutah" va fi pronuntat "ha saakin".
سُوۡرَةُ البَقَرَة
بِسۡمِ ٱللهِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ٱلرَّحِيمِ
الٓمٓ (١) ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢)
بِسۡمِ ٱللهِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ٱلرَّحِيمِ
الٓمٓ (١) ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢)
In limba araba, problematica diferentierii intre "hamzet uasl" si "hamzet qata'a" si a modului de citire a acestora este complexa. In acest stadiu al studiului, insa, nu ne propunem decat sa putem identifica prima litera a articolului hotarat "al at-ta'aryf" ca fiind "hamzet uasl" si nu "alif". Avand in vedere acest fapt, vom urma in pronuntia acestuia regulile specifice "hamzet uasl".
Daca "hamzet qata'a" se scrie folosind semnul bine cunoscut al literei "hamzah", "hamzet uasl" se scrie sub forma unei litere "alif".
Din punctul de vedere al scrierii cele doua tipuri de "hamzah" sunt fixe, indiferent daca, cuvantul care contine "hamzah" este cuvantul cu care se incepe vorbirea sau el este precedat de un alt cuvant. In ceea ce priveste, insa, modul de pronuntie, in timp ce "hamet qata'a" este fixa, adica pronuntata, indiferent daca vorbirea se incepe cu cuvantul care are ca prima litera "hamzet qata'a" sau cu un cuvant anterior acestuia, "hamzet uasl" nu se va pronunta decat in cazul in care vorbirea se incepe cu, cuvantul care o contine, in cazul in care exista un cuvant anterior acestiea ea disparand din pronuntie.
Sa luam ca exemplu cateva cuvinte din Surat
ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِينَ
ٱهۡدِنَا ٱلصِّرَٲطَ ٱلۡمُسۡتَقِيمَ
Daca in cazul "Al-hamdu lillah" – "hamzet uasl" se va pronunta pentru ca aceasta se afla la inceputul vorbirii, nefiind, deci, precedata de un cuvant premergator acesteia, pentru " 'ihdyna siraata-l-mustaqym" ("al-mustaqym") "hamzet uasl" din articolul hotarat "al" ("al at-ta'aryf") nu va fi pronuntata, pentru ca cuvantul care o contine este precedat de un alt cuvant de care se va lega in pronuntie.
Pentru usurinta deosebirii "hamzet uasl" de "alif" trebuie avut in vedere faptul ca "hamzet uasl" nu se scrie decat la inceputul cuvintelor si are, in scrierea Nobilului Coran, intotdeauna deasupra sa un inceput de "sad" (litera prezenta in cuvantul "uasl" in limba araba).
'
[
"
"
Pentru a forma cuvinte care sa poata fi pronuntate cu usurinta, consoanele sunt insotite de vocale scurte (harakat), existand si cazuri in care acestea nu insotesc anumite litere existente in structura a diverse cuvinte. Daca literele insotite de vocale scurte (haarakaat) se numesc "mutaharrikah", literele libere de "haarakaat" (neinsotite de vocale scurte) se nu numesc "sakinah", adica avand "sukun", indiciul pentru absenta unei vocale scurte care sa o insoteasca in cazul respectivei litere si pronuntia acestei de sine statatoare (vom pronunta numai sunetul literei in cauza fara a o insoti de orice vocala).
Daca in scrierea araba obisnuita semnul pentru "sukun" este un cerculet pus deasupra literei "saakinah" in scrierea Nobilului Coran pentru a indica absenta "haraakaat"-urilor in cazul unei litere se foloseste "un cap de kh minuscul" scris deasupra literei "saakinah", indicand astfel ca litera respectiva este "khaaly min-l-harakah", adica "libera de/fara vocale".
ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِينَ
الحَمْد
Ca regula generala, in limba araba, nu exista cuvinte care incep cu "sukun", si aceasta pentru usurarea pronuntiei, a rostirii cuvantului respectiv.
In scrierea limbii arabe semnul de " shaddah" este folosit pentru a indica existenta in pronuntie a doua litere de acelasi fel, prima avand "sukun" (adica libera de existenta oricarei vocale), iar a doua avand "harakah", adica fiind insotita de una dintre vocalele scurte "fathah"- "a", "kasrah"- "i" sau "dammah" – "u".
Exemplu:
*cuvantul " 'anna" scris ("hamzah cu fathah"+"nun cu shaddah si fathah") se va citi ("hamzah cu fatha"+"nuun cu sukuun"+"nun cu fathah")
أَنَّ = أَ+نْْ+نَ
*cuvantul " 'amma" scris (" 'ain cu fathah"+"mim cu shaddah si fathah" se va citi (" 'ain cu fathah"+"mim sukuun"+"mim cu fathah")
عَمَّ = عَ+مْ+مَ
*cuvantul "rabbihim" scris ("ra cu fatha"+"ba cu shaddah si kasrah"+"ha cu kasrah"+"mim cu sukuun") se va citi ("ra cu fatha"+"ba cu sukuun"+ "ba cu kasrah"+"ha cu kasrah"+"mim cu sukuun")
رَبِّهِمْ = رَ+ب+ْب+ِه+ِمْ
In mod obisnuit, literele alfabetului arab se leaga intre ele la dreapta si la stanga, cu literele ce le preced si cu cele care le succed in structura cuvantului din care fac parte, exceptie facand un numara de de 6 litere se leaga cu literele anterioare acestora, dar nu se leaga cu literele urmatoare lor in structura cuvantului din care fac parte.
Aceste litere sunt:
ا د ذ ر ز و
Iata in continuare cateva exemple privind modul de scriere a acestor litere in structura a diferite cuvinte:
قال مدير ذلك كرسي ميزان وليد
In limba araba, literele se scriu legate intre ele la dreapta si la stanga de literele care le preced,precum si de cele care le succed in structura aceluiasi cuvant. Astfel, fiecare litera va cunoaste mai multe forme de a fi scrisa, in functie de locul pe care il ocupa in structura cuvantului din care face parte. In acest fel, majoritatea literelor vor cunoaste patru forme de scriere, dupa cum urmeaza: forma individuala, forma de scriere la inceputul cuvantului, forma de scriere la mijlocul cuvantului, forma de scriere la sfarsitul cuvantului.
In afara lui "alif mamduudah" (cu care suntem mai familiarizati ), in limba araba mai exista si o alta forma de "alif" care este identica ca si forma de scriere, unei litere "ya, dar fara punctele de rigoare; iar ca si sunet se pronunta ca si "alif mamdudah" – "aa").
In scrierea Nobilului Coran litera "ya" atunci cand este scrisa la sfarsitul cuvantului se scrie fara puncte, semanand astfel cu un "alif maqsuurah".
Diferenta intre "alif maqsurah" si "ya" scrisa la sfarsitul cuvantului in scrierea Coranului se poate face in functie de context, de cunoasterea cuvantului care este citit sau de observarea unei litere cu "fathah" care, de obicei, il precede pe "alif maqsurah", precum si existenta unui "alif saghirah" (minuscul) deasupra acestuia.
وَٱلضُّحَىٰ (١) وَٱلَّيۡلِ إِذَا سَجَىٰ (٢) مَا وَدَّعَكَ رَبُّكَ وَمَا قَلَىٰ (٣) وَلَلۡأَخِرَةُ خَيۡرٌ۬ لَّكَ مِنَ ٱلۡأُولَىٰ (٤) وَلَسَوۡفَ يُعۡطِيكَ رَبُّكَ فَتَرۡضَىٰٓ (٥) أَلَمۡ يَجِدۡكَ يَتِيمً۬ا فَـَٔاوَىٰ (٦) وَوَجَدَكَ ضَآلاًّ۬ فَهَدَىٰ (٧) وَوَجَدَكَ عَآٮِٕلاً۬ فَأَغۡنَىٰ (٨)
قَالُواْ هَـٰذَا ٱلَّذِى رُزِقۡنَا مِن قَبۡلُۖ
Denumirea de "al-khuruf as-saghirah" este atribuita literelor de madd (alif,uau,ya) care sunt scrise intr-o forma minuscula in "forma othmaniana" de transcriere a textului Nobilului Coran, dar sunt citite in mod normal, ca orice alt alif, uau sau ya.
Este vorba despre acele litere care sunt parte de sine statatoare a anumitor cuvinte, dar in timpul unitizarii modului de scriere a Coranului in timpul califatului lui Othmaan ibn 'Aafaan au fost lasate deoparte (nescrise).
Ca de exemplu:
ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ
وَيَقۡطَعُونَ مَآ أَمَرَ ٱللَّهُ بِهِۦۤ أَن يُوصَلَ
إِنَّهُ ۥ هُوَ ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ
Observatie: in textul Coranului "uau as-saghirah" si "ya as-saghirah" se scriu in partea jos, pe rand, si nu sus, asa cum s-au scris in exemplele anterioare; pentru a vedea textul coranic din care au fost extrase exemplele vezi versetele 2, 27 si 38 sin Surat al-Baqarah.
Alfabetul arab
Litere care nu se leaga cu literele urmatoare acestora
Forma de scriere a literelor in functie de pozitia ocupata in structura cuvantului
Vocalele scurte – "harakaat"
Consoane fara vocale – "sukun"
Vocalele scurte dublate – "tanuiyn"
Vocalele lungi – literele de madd
Cand "Uau" este litera de madd si cand "Uau" nu este litera de madd
Cand "Ya" este litera de madd si cand "Ya" nu este litera de madd
Litere duble – "shaddah"
"Ta marbutah"si "Ta mubassatah"
Recunoasterea "Hamzet uasl" din "AL
"Alif maqsurah"si modul de scriere in Coran a lui "Ya" la sfarsitul cuvantului
"Al-Khuruuf as-saghyrah"
In limba araba literele se leaga intre ele la dreapa si la stanga, cu literele precedente si respectiv urmatoare acestora in cazulin care apartin aceluiasi cuvant. exceptie fac urmatoarele sase litere :
