Din punctul de vedere al reglementarilor teologiei islamice, verdictul pentru complacerea in recitarea intr-o forma eronata a versetelor / cuvintelor coranice sau deformarea intentionata a acestora este considerata "pacat" ("ithem").
In aceasta ordine de idei, in ceea ce priveste recitarea Coranului oamenii se impart in trei categorii:
- cel care infrumuseteaza si perfectioneaza, considerat "recompensat" – el recita Coranul intr-o forma adecvata, aplicand regulile de tajwid. Acesta este cel despre care trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cel iscusit in privinta Coranului este alaturi de "ingerii cei nobili" (termenul exact consemnat este de "as-sufarah al-kiraam al-bararah" - cu voia lui Allah, vom reveni cu o traducere mai exacta)".
- cel care greseste, dar are anumite motive din care decurge aceasta (cum ar fi existenta anumitor deficiente de vorbire sau negasirea cuiva care sa-l invete), considerat "scuzat/motivat" pentru ca Allah nu ii cere unui om mai mult poate face, dar fiecare are obligatia de a se stradui atat cat ii sta in putinta. El este acela pe care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) l-a avut in vedere cand a spus: "Acela care citeste si se poticneste in citirea lui si aceasta reprezinta o greutate pentru el are o rasplata dubla."
- cel care nu are nici un motiv sa greseasca, considerat "vinovat/pacatos" pentru ca el este capabil sa recite Coranul intr-o forma corecta, dar nu o face.
This entry was posted
on vineri, decembrie 02, 2011
and is filed under
despre tajwid
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
