In scrierea limbii arabe semnul de " shaddah" este folosit pentru a indica existenta in pronuntie a doua litere de acelasi fel, prima avand "sukun" (adica libera de existenta oricarei vocale), iar a doua avand "harakah", adica fiind insotita de una dintre vocalele scurte "fathah"- "a", "kasrah"- "i" sau "dammah" – "u".
Exemplu:
*cuvantul " 'anna" scris ("hamzah cu fathah"+"nun cu shaddah si fathah") se va citi ("hamzah cu fatha"+"nuun cu sukuun"+"nun cu fathah")
أَنَّ = أَ+نْْ+نَ
*cuvantul " 'amma" scris (" 'ain cu fathah"+"mim cu shaddah si fathah" se va citi (" 'ain cu fathah"+"mim sukuun"+"mim cu fathah")
عَمَّ = عَ+مْ+مَ
*cuvantul "rabbihim" scris ("ra cu fatha"+"ba cu shaddah si kasrah"+"ha cu kasrah"+"mim cu sukuun") se va citi ("ra cu fatha"+"ba cu sukuun"+ "ba cu kasrah"+"ha cu kasrah"+"mim cu sukuun")
رَبِّهِمْ = رَ+ب+ْب+ِه+ِمْ
This entry was posted
on duminică, decembrie 25, 2011
and is filed under
limba araba
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
