Din punct de vedere lingvistic, "idghaam" înseamnă "patrundere" si "asimilare".
Din punct de vedere practic, insa, aplicarea regulii de "idghaam" in cazul lui "nuun saakin" si "tanuuiyn" presupune asimilarea in pronuntie a lui "nuun saakin" si a "tanuuiyn" de catre litera de "idghaam" urmatoare lui, cele doua litere citindu-se ca o singura litera dubla ("mushaddah") prima "saakinah", iar a doua "mutaharrikah" (adica insotita de o vocala scurta). Mai explicit, in loc de litera "nuun saakin" sau de "tanuuiyn" vom pronunta litera de ''idghaam" urmatoare acestora, in forma "saakinah", urmata in pronuntia in forma "mutaharrikah" a literei propriu-zise de "idghaam".
Există şase litere de "idghaam", si anume,
ي ر م ل و ن
Aceste litere se impart in doua grupe:
- "ighaam bi-l-ghunnah" (asimilare cu nazalizare), pentru literele:
ي ن م و) )
- si "ighaam min gheir-l-ghunnah" (asimilare fara nazalizare), pentru literele:
ر ل) )
diminuarea "ghunnah" facandu-se cu scopul usurarii pronuntiei.
Si, de asemenea, din punctul de vedere al capacitatii de asimilare a literei de" idghaam", vom avea:
- "ighaam kaamil" (adica asimilare completa, atat din punctul de vedere al literei in sine, cat si a calitatiilor acesteia) pentru urmatoarele litere, care il vor asimila pe "nuun saakin" si "tanuuiyn" atat din punctul de vedere al literei in sine, cat si din punctul de vedere al calitatilor sale (adica "ghunnah")
ن ر م ل
- si "idghaam naaqis" pentru urmatoarele litetere, care vor asimila litera in sine, dar nu si calitatea acestora, adica nazalizarea ("al-ghunnah"):
و ي
Motivul aplicarii regulii de "idghaam"este identificarea lui "nuun" cu litera de "idghaam" (adica prezenta aceleiasi litere) in cazul lui "nuun" si a "tanuuiyn" cu "nuun" si distanta redusa intre locurile specializate pentru pronuntia lor in cazul lui "nuun" si "tanuuiyn" cu celelalte litere de "idghaam".
Mentiune (1): Pentru aplicarea regulii de "idgaam" este absolut obligatoriu ca "nuun saakin" si litera de "idghaam" sa se afle in doua cuvinte separate succesive.
Daca "nuun saakin" este urmat de una dintre literele de "idghaam" in structura aceluiasi cuvant, atunci, regula aplicata va fi, nu cea de "idghaam", ci de "iDzhaar mutlaq", prezent numai in urmatoarele patru cuvinte in intreg Coranul:
الدنيا بُنيان صِنوان قِنوان
Mentiune (2): Face exceptie de la aplicarea regulii de "idghaam" urmatoarele situatii:
· Surat Ya-Sin, versetele 1-2
يس / و القرءان الحكيم
· Surat Al-Qalam, versetul 1
ن و القلم و ما يسطرون
in care, conform modalitatii de recitare a lui Hafs de la 'Aasim din metoda Ash-Shaatibiyah, regula care se cere aplicata este aceea de "iDZhaar mutlaq".
Motivul aplicarii "iDZhaar mutlaq" este urmarea modalitatii de recitare a lui Hafs, in pofida abaterii de la regula de baza a "idghaam"-ului, fiind considerata ca nume al surei, si nu ca si litera si pentru aceasta nu se supune regulii generale, si modalitatea ei de scriere difera de modalitatea in care se citeste si este indepenta din punctul de vedere al regulilor carora li se supune.
Mentiune (3): Surat Al-Qiyaamah, versetul 28, unde regula aplicata din punctul vedere al metodei Ash-Shaatibiyah este "sakt" cu "iDZhaar" ("tacere" cu "claritate"), si nu "idghaam":
وَقِيلَ مَنۡۜ رَاقٍ۬
Simbolul care indica aplicarea regulii de "idghaam" in scrierea Nobilului Coran este:
- pentru "idghaam kaamil" – lipsa oricarui semn pe prima litera + punerea semnului de "shaddah" pe a doua litera
- pentru "idghaam naaqis" – lipsa oricarui semn pe prima litera + neadaugarea semnului de "shaddah" pe a doua litera
Recapituland, atunci cand "nuun saakin" sau "tanuuiyn" sunt urmate de una dintre literele de "idghaam", poate fi intalnita una din urmatoarele trei situatii:
- "idghaam kaamil" fara "ghunnah", fara deosebiri (intre oamenii de stiinta) pentru literele "laam" si "raa"
- "idghaam kaamil" cu "ghunnah", preponderent (acceptat de oamenii de stiinta ai "tajwid-ului") pentru literele "nuun"si "miym"
- "idghaam naaqis" pentru literele "uau" si "yaa"
